îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.
vb. v. înfuria, înrăi, mânia.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcésc, imperf. 3 sg. îndrăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăceáscă
tranz. A face să se îndrăcească. /în + drac
intranz. A deveni al dracului (de rău); a se înrăi din cale afară. /în + drac