îndreptători, -oare, adj. (Și substantivat; înv.) Care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor. – Îndrepta + suf. -ător.
adj., s. v. călăuzitor, îndrumă-tor, povățuitor, sfătuitor.
adj. m., pl. îndreptătóri; f. sg. și pl. îndreptătoáre