îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
vb. v. deifica, diviniza, zeifica.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf, 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndumnezeiáscă
tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica în slavă; a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /în + Dumnezeu