s.f. (Livr.) Faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație. – V. îndumnezei.
s. v. deificare, divinizare, zeificare.
s. f., g.-d. art. îndumnezeírii
îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf, 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndumnezeiáscă