înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător.
adj. m., pl. înfășurătóri; f. sg. și pl. înfășurătoáre
(tehn.) s. n., pl. înfășurătoáre
Care înfășoară; care servește la înfășurat. Material ~. /a înfășura + suf. ~ător
n. Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. /a înfășura + suf. ~ător
(mat.) s. f., g.-d. art. înfășurătoárei