înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ♢ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.
vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)
≠ a desfăța
vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înféți, 3 sg. și pl. înfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înféțe
tranz. (perne, plapume, așternuturi) A îmbrăca cu fețe curate. /în + față