s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfietoárei; pl. înfietoáre
înfietori, -oare, s.m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.
s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietóri