Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția înfigi definiție dex
înfigi
găsește rime pentru
înfigi
Cuvinte apropiate:
înfige
a i-o înfige
(cuiva) expr. (obs. – d.
bărbați
)
a avea
contact
sexual
(
cu cineva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia înfigi
a se înfige la mâncare
expr.
a
mânca
cu
lăcomie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia înfigi
ÎNFÍGE,
înfíg
, vb. III.
1.
Tranz. A
face
ca un
obiect
cu
vârf
ascuțit
să
intre
adânc
În ceva; a
împlânta
, a
vârî
. ♢ Expr.
A
înfige
mâna
sau
mâinile
(în ceva) = a
apuca
(ceva) cu
putere
. ♦ A
împlânta
ceva într-un
obiect
ascuțit
.
2.
Refl. Fig. (Fam.) A se
apuca
de ceva (
fără
dreptul
sau
priceperea
necesară
), a
intra
sau a se
amesteca
undeva
cu
obrăznicie
. [Prez. s.
înfipsei
,
part
.
înfipt
] – Lat.
infigere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia înfigi
ÎNFÍGE
vb.
1.
a
băga
, a
împlânta
, a
vârî
, (
rar
) a
implanta
,(înv. și
reg
.) a
petrece
.
(A ~
cuțitul
în
animal
.)
2.
a
intra
, a se
împlânta
, a
pătrunde
.
(
Glonțul
i s-a ~
adânc
în
corp
.)
3.
v.
trage
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia înfigi
înfíge
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
înfíg
, perf. s. 1 sg.
înfipséi
, 1 pl.
înfípserăm
;
part
.
înfípt
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia înfigi
A ÎNFÍGE înfíg
tranz
. 1)
(
obiecte
ascuțite
la
vârf
)
A
face
să
intre
(
adânc
) cu
ascuțișul
; a
împlânta
.
~ un
ac
. ~ un
par
în
pământ
.
♢
~
ochii
a
privi
țintă
. 2) A
face
să
intre
în
ascuțișul
a ceva.
~
carnea
în
frigare
.
/<lat.
infigere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia înfigi
A SE ÎNFÍGE mă înfíg
intranz. fig. (
despre
persoane
)
1) A se
avânta
cu
energie
și cu
poftă
.
~ la
sarmale
.
2) A se
băga
în
mod
obraznic
; a se
amesteca
nepoftit
.
~ în
discuție
. /<lat.
infigere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia înfigi
înfíge (înfíg, înfípt),
vb. –
1.
A împlînta, a vîrî. –
2.
A
fixa
. –
3.
A
străpunge
, a
traversa
. –
4.
(Refl.) A se
amesteca
, a se
băga
, a se
interpune
. – Mr.
(n)hig, hipșu, (n)hiptă, (n)hidzire
. Lat.
infῑgĕre
(Pușcariu 841;
Candrea
-
Dens
., 780; REW 4402;
DAR
), cf. it.
(in)figere
.
Part
.
înfipt
(lat. *
infictum
, în
loc
de
infixum
, prin
analogie
cu vb. ca
dicere
sau
facere
) a
produs
var.
înfipta
, vb. (
rar
, Mold., a
înfige
, a împlînta, a
străpunge
). – Der.
înfipt
,
adj. (
fixat
, împlîntat;
băgăreț
,
nerușinat
);
înfigăreț
,
adj. (
băgăcios
,
inoportun
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia înfigi
înfige,
înfig
v.r.
1.
a se
apuca
de ceva
fără
a avea
dreptul
sau
priceperea
necesară
.
2.
a
intra
/ a se
amesteca
undeva
cu
obrăznicie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia înfigi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK