înflorituri, s.f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură.
s. ornament, podoabă.
s. v. exagerare.
s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri
f. 1) Element care înfrumusețează ceva; ornament. 2) fig. Adaos născocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternică). /a înflori + suf. ~tură