înfrunziți, -te, adj. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. – V. înfrunzi.
adj. înverzit. (Copaci ~.)
≠ desfrunzit
pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.
vb. a înverzi. (Copacii au ~.)
≠ a (se) desfrunzi
vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrunzeáscă
pers. 3 ~éște intranz. (mai ales despre arbori și arbuști) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire