definiția îngrămădire definiție dex

îngrămădiri, s.f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială; grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

s. burdușire, îndesare, înghesuire, ticsire. (~ lucrurilor în geamantan.)

s. f., g.-d. art. îngrămădírii; pl. îngrămădíri

îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădeáscă

tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă