înjunghieturi, s.f. 1. Senzație dureroasă vie (ca de înjunghiere); junghi. 2. Rană produsă prin înjunghiere; locul unde a fost înfiptă lama cu care s-a înjunghiat. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -ătură.
s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. înjunghietúrii; pl. înjunghietúri