înnegurez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.
vb. 1. v. înnora. 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. v. împăienjeni.
vb., ind. prez. 3 sg. înnegureáză
tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură
intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se încețoșa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură