înnodături, s.f. Înnodare; nod; lucru înnodat. – Înnoda + suf. -ătură.
s. v. înnodare, legare, legat, nod.
s. f., g.-d. art. înnodătúrii; pl. înnodătúri
f. 1) Obiect înnodat. 2) Loc unde ceva este înnodat. /a înnoda + suf. ~ătură