înrâuriri, s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență1. – V. înrâuri.
s. 1. v. influență. 2. v. autoritate. 3. in-fluență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
s. f., g.-d. art. înrâurírii; pl. înrâuríri
s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. [< înrâuri].