înrobiri, s.f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei. – V. înrobi.
s. 1. v. subjugare. 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
≠ dezrobire
s. f., g.-d. art. înrobírii; pl. înrobíri
înrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. – În + rob.
vb. 1. a robi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. v. subjuga.
≠ a dezrobi, a elibera
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrobeáscă
tranz. (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independența; a supune; a îngenunchea; a subjuga; a aservi; a înfeuda. /în + a robi