înrobitori, -oare, adj., s.m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor.
adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)
≠ dezrobitor
adj. m., s. m., pl. înrobitóri; f. sg. și pl. înrobitoáre
și substantival (despre persoane, popoare) Care subjugă, aduce în stare de robie pe alții. /v. a înrobi