înrudiri, s.f. Faptul de a se înrudi; rudire. – V. înrudi.
s. 1. (înv. și reg.) rudire, (Mold. și Bucov.) înnemurire. (~ lor prin căsătorie.) 2. v. rudenie. 3. v. potrivire.
s. f., g.-d. art. înrudírii; pl. înrudíri