însărcinări, s.f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina.
s. 1. misiune, sarcină, (înv. și reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Și-a îndeplinit ~.) 2. v. obligație.
s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări