înscorțoșez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarță. – În + scorțos.
vb., ind. prez. 3 sg. înscorțoșeáză, 1 pl. înscorțoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înscorțoșéze; ger. înscorțoșând