însoțitori, -oare, adj., s.m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ♢ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor.
s. tovarăș, (livr.) companion, (înv. și pop.) soț, (înv. și reg.) soție, (înv.) petrecător. (~ la un drum.)
adj. m., s. m., pl. însoțitóri; f. sg. și pl. însoțitoáre
și substantival (despre persoane) Care însoțește (ceva sau pe cineva). /a însoți + suf. ~tor