pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.
vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)
vb., ind. prez. 3 sg. înspícă, 3 sg. și pl. înspícă
pers. 3 înspícă intranz. (despre plante) A da în spic; a face spic. /<lat. inspicare