însuflețiri, s.f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.
s. 1. animare, înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. v. vivacitate. 3. v. ani-mație. 4. v. entuziasm. 5. v. patos.
s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. însuflețírii; pl. însuflețíri