întâlnituri, s.f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. – Întâlni + suf. -tură.
s. f., g.-d. art. întâlnitúrii; pl. întâlnitúri
, întâlnitúri, s.f. (înv. și pop.) 1. local unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură.