întâmpinări, s.f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ♢ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s.f.] – V. întâmpina.
s. 1. primire, (înv.) tâmpinare, tâmpinat. (~ cuiva cu pâine și sare.) 2. (BIS.) Întâmpinarea Domnului = (pop.) stretenie, (reg.) ziua ursului. 3. v. contestație.
s. f., g.-d. art. întâmpinării; pl. întâmpinări