s.f. Acțiunea de a (se) întemeia și rezultatul ei; înființare, instituire, fundare. ♦ Fig. Consolidare. [Pr.: -me-ie-] – V. întemeia.
s. 1. v. înființare. 2. v. făurire. 3. fun-dare, zidire. (~ Romei.)
s. f. (sil. -me-ie-), g.-d. art. întemeiérii