întipăriri, s.f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei. – V. întipări.
s. 1. v. imprimare. 2. v. urmă.
s. v. fixare.
s. f., g.-d. art. întipărírii; pl. întipăríri
f. 1) v. A ÎNTIPĂRI și A SE ÎNTIPĂRI. 2) Urmă lăsată pe un obiect prin apăsare. 3) fig. Imagine rămasă în amintire; impresie. /v. a (se) întipări