întocmiri, s.f. Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. – V. întocmi.
s. 1. v. creare. 2. v. redactare. 3. v. dresare. 4. v. alcătuire. 5. v. formație. 6. organizare, orânduială, orânduire, rânduială, (înv.) așezământ. (Noua ~ a lucrurilor.)
s. f., g.-d. art. întocmírii; pl. întocmíri