intonări, s.f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei. [Var.: (pop.) întonáre s.f.] – V. intona.
s. 1. v. interpretare. 2. v. inflexiune.
s. f., g.-d. art. intonării; pl. intonări
s.f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei; intonație. [Var. întonare s.f. / < intona].
s.f. v. intonare.