întovărășiri, s.f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. – V. întovărăși.
s. 1. v. însoțire. 2. asociație, asociere, tovărășie, (înv. și reg.) sâmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a durat.)
s. f., g.-d. art. întovărășírii; pl. întovărășíri