întrebători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + suf. -ător.
adj. m., pl. întrebătóri; f. sg. și pl. întrebătoáre
și adverbial Care întreabă; care exprimă o întrebare; cu nedumerire; interogativ. Privire ~oare. A se uita ~. /a întreba + suf. ~ător
întrebători s.m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror. 3. judecător.