întreceri, s.f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ♢ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ♢ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ♢ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.
s. 1. v. depășire. 2. v. meci. 3. v. con-curs. 4. v. gală. 5. v. concurență. 6. v. emulație.
s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri
f. v. A ÎNTRECE și A SE ÎNTRECE. ♢ ~ sportivă competiție sportivă. /v. a (se) întrece
expr. a exagera, a depăși limitele acceptabile.
întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva, într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ♢ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ♢ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ♢ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.
vb. 1. v. depăși. 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligență.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. în-tâlni.
tranz. A lăsa în urmă; a depăși; a dovedi; a devansa. ~ la fugă. ~ în vitejie. ♢ ~ așteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a așteptat (cineva). /în + a trece