întrerupți, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi. ♦ Care are continuitatea oprită; rupt, tăiat. Fir întrerupt. – V. întrerupe.
adj. v. intermitent.
≠ continuu, neîntrerupt
1) v. A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE. 2) și adverbial (în opoziție cu continuu) Care are întreruperi. /v. a (se) întrerupe