întroieniri, s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.
s. f., g.-d. art. întroienírii; pl. întroieníri
întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întroieneáscă