definiția întronând definiție dex

întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

vb. v. înscăuna.

vb. v. instaura, stabili, statornici.

≠ a detrona

vb., ind. prez. 1 sg. întronéz, 3 sg. și pl. întroneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întronéze

tranz. A face să se întroneze; a înscăuna. [Sil. în-tro-] /în + tron

pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre domnitori, regi, împărați) A se așeza pe tron; a se înscăuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /în + tron

vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].

vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)