întrupări, s.f. Acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare; (concr.) trup, ființă. – V. întrupa.
s. 1. incarnare, incarnație, (înv.) împelițare, încorporare, omenire. (~ unui animal în om, în basme.) 2. v. concretizare. 3. v. perso-nificare.
s. f., g.-d. art. întrupării; pl. întrupări