pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.
vb. v. învârteji, învolbura, zbate.
tranz. A face să se învâltorească. /în + vâltoare
intranz. A fi cuprins de vâltoare. /în + vâltoare