învârtituri, s.f. 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, șiretlic. – Învârti + suf. -tură.
s. 1. v. rotație. 2. v. piruetă.
s. f., g.-d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri
f. Învârtire nerepetată. /a învârti + suf. ~tură