învățări, s.f. Acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat1. – V. învăța.
s. 1. studiere, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. v. învățătură. 3. v. asimilare. 4. v. însușire. 5. v. memorizare. 6. v. instruire. 7. v. instruire.