învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.
vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășeáscă
tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag
intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag
s.f. (înv.) învălmășeală, învălmășitură.