înverșunări, s.f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.
s. 1. îndârjire, (livr.) obstinație, (rar) îndârjeală. (E de-o ~ condamnabilă.) 2. v. dârzenie. 3. v. furie.
s. f., g.-d, art. înverșunării; pl. înverșunări