învinețesc, vb. IV. Refl. și intranz. A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦ Tranz. A face cuiva vânătăi, lovindu-l. – În + vânăt.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinețésc, imperf. 3 sg. învinețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinețeáscă
intranz. v. A SE ÎNVINEȚI. 2. tranz. A face să se învinețească. /în + vânăt