, șamotari, s.m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar
m. 1) Muncitor specializat în operații de șamotare. 2) Muncitor spe-cializat în prelucrarea șamotei. /șamotă + suf. ~ar