, șandramale, s.f. 1. Construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. sundurma „prispă”.
s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále
f. 1) Construcție rudi-mentară din scânduri, făcută în spatele unei case țărănești. 2) Acoperiș de șindrilă. 3) Clă-dire mare, veche și dărăpănată. 4) fig. depr. Persoană ramolită și neputincioasă. /<turc. sondurma