s.f. (Ir.) Practică, obicei de a convoca multe ședințe (1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. – Ședință + manie.
s. f., art. ședințomanía, g.-d. ședințomaníi, art. ședințomaníei
s.f. (Peior.) Mania ședințelor. [< ședință + manie].