ședințomani, -e, s.m. și f. (Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Ședință + suf. -oman.
s. m., pl. ședințománi
m. și f. Persoană care are mania de a convoca ședințe (fără motiv serios) cu discuții de lungă durată. /ședință + -man
s.m. și f. (Peior.) Cel care are mania ședințelor. [< ședință + -man].
s.f. (Ir.) Practică, obicei de a convoca multe ședințe (1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. – Ședință + manie.
s. f., art. ședințomanía, g.-d. ședințomaníi, art. ședințomaníei
s.f. (Peior.) Mania ședințelor. [< ședință + manie].