s.f. Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie.
s. v. iobăgie.
s. v. captivitate, robie, sclavie.
s. f., art. șerbía, g.-d. șerbíi, art. șerbíei
f. Dependență totală a țăranului de stăpânul feudal; stare de șerb; iobăgie. [Art. șerbia; G.-D. șerbiei; Sil. -bi-e] /șerb + suf. ~ie