, șerfuiri, s.f. Acțiunea de a șerfui și rezultatul ei. – V. șerfui.
, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”.
vb., prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuíesc, imperf. 3 sg. șerfuiá; conj. prez 3 sg. și pl. șerfuiáscă