, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeruiáscă
tranz. (piei proaspat jupuite) A curăța de resturile de carne (înainte de a le pune la dubit). /cf. sl. šarovati
vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. șeruitură, s.f. (pictură; portret), înv.