, șeruitoare, s.n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.
(persoană) s. m. (sil. -ru-i-), pl. șeruitóri
(instrument) s. n. (sil. -ru-i-), pl. șeruitoáre
n. Cuțit folosit la ră-zuirea resturilor de carne de pe pielea jupuită. [Sil. -ru-i-] /a șerui + suf. ~tor